Acarianul fainii

Acarianul făinii ( Acarus siro )

Aspect: femelele au 0, 35 – 0, 65 mm lungime, iar masculii au 0, 32 – 0, 46 mm lungime; sunt de culoare albă, asemănătoare cu cea a laptelui; picioarele şi maxilele aparatului bucal sunt roşiatice; corpul este rotund şi acoperit cu ţepi rari şi mici; la capătul părţii posterioare sunt inserate, ca o coadă, două perechi de fire lungi; animalele adulte şi nimfele (pupele) prezintă patru perechi de picioare, cum este specific arahnidelor; larvele proaspăt ieşite din ou au însă numai trei perechi de picioare.

Biologie: O femelă depune în decursul a 30 de zile aproximativ 40 de ouă ovale şi lunguieţe, în cereale sau făină cu grad ridicat de umezeală. La temperaturi între 18 şi 22° C larvele, care au circa 0, 2 mm în lungime fiecare, eclozează în numai 3-4 zile. Larvele se hrănesc şi îşi fac resurse importante de energie, înainte să se transforme în stadiul premergător celui de nimfă, când ajung la circa 3 mm lungime. După alte trei săptămâni de evoluţie în care se desfăşoară stadiul următor de nimfă, acarienii ajung la maturitate sexuală. Condiţiile nefavorabile ale mediului pot duce la dezvoltarea unui anumit tip de nimfă, capabilă să tolereze condiţiile neprielnice ale mediului înconjurător, cum ar fi ariditatea. Acarienii făinii pot apărea la o umiditate relativă a aerului cu valori ridicate de 75 – 80 %, şi la o umiditate a stratului de clocire de cel puţin 14 %. Specia evită valori mai scăzute sau mai ridicate ale umidităţii. Acarienii se răspândesc cu ajutorul altor artropode şi cheiroptere (lilieci).

Răspândire: Acarianul făinii este răspândit în toată lumea. Acarienii pot fi găsiţi pe tărâţe, griş, făină şi fulgi de ovăz, paste făinoase, făină, fructe oleaginoase, plante medicinale, fructe uscate, seminţe de iarbă, prăjituri ce conţin uleiuri, polen din fagurii de miere ai albinelor, plante uscate folosite pentru hrănirea animalelor şi fân.

Dăunător: tipic dăunător de provizii şi pentru igienă. Larvele abia eclozate provoacă mari pagube în prima săptămână, datorită comportamentului de hrănire. La o invazie în masă de aproximativ 500 de acarieni ai făinii pe kilogram de alimente, acestea capătă un miros înţepător şi dulceag. Alte semne ale invaziei acarienilor sunt aspectul palid şi consistenţa fărâmicioasă pe care le capătă alimentele contaminate. Acestea nu mai pot fi consumate şi trebuie aruncate. Acarienii făinii, ca şi acarienii Tyrophagus putrescentiae, pot provoca oamenilor sensibili reacţii alergice la praf.

Prevenire: Alimentele şi bunurile puse la păstrare trebuie depozitate în locuri uscate, deoarece acarienii nu se pot înmulţi în aceste condiţii. Aşternuturile de pe paturi să fie bine scuturate şi aerisite, iar apoi să se aşeze pe pat o cuvertură de zi. Textilele, jucăriile de pluş etc. pot fi puse în uscătorul maşinii de spălat pentru a scăpa de acarieni.

Combatere: Alimentele şi proviziile infestate trebuie imediat aruncate. Pe suprafeţele cămărilor şi dulapu­rilor de provizii se poate pulveriza insecticid (acaricid), evitând totodată contaminarea alimentelor cu acestea. După aplicarea acaricidelor, cămările şi dulapurile trebuie curăţate temeinic. Alimentele care aparent nu au fost contaminate pot fi congelate la -18° C timp de o săptămână, pentru a elimina toate stadiile de evoluţie ale acarianului. Vasele , în care s-au aflat alimentele contaminate, trebuie dezinfectate bine. in silozuri şi depozite cu suprafeţe mari se pot utiliza acaricide sub formă gazoasă, ca de exemplu azot, dioxid de carbon sau hidrogen fosforat. Combaterea pe cale biologică se poate face cu ajutorul acarianului Cheyletus eruditus şi s-a dovedit a fi eficientă. Aceşti acarieni localizează ouăle acarienilor Tyrophagus putrescentiae, pe care apoi le atacă.

 

sursa:http://www.daunatori.info