Acarienii din praf
Acarienii din praf ( Dermatophagoides sp. )
Aspect: 0, 2 – 0, 4 mm lungime; culoare albă; corpul rotund; animalele adulte şi nimfele prezintă 4 perechi de picioare, cum este specific arahnidelor; larvele au aproximativ 0, 1 mm lungime şi posedă numai 3 perechi de picioare.
Biologie: O femelă acarian depune zilnic 1-2 ouă, având dimensiuni până la 0, 4 mm fiecare, din care ies larvele cu şase picioare. Astfel în decursul vieţii unei femele adulte, ce durează şase săptămâni, ea poate depune 40 – 80 de oua. După năpârlirea larvelor, ele intră într-un stadiu incipient de nimfă. În continuare, pe parcursul evoluţiei nimfei au loc mai multe năpârliri, după fiecare năpârlire urmând un nou stadiu de evoluţie a nimfei, care se va transforma, într-un final, în acarian adult. Evoluţia embrionară şi larvară (de la stadiul de ou la cel de acarian adult) durează între trei şi patru săptămâni. In condiţii de mediu optime, ceea ce înseamnă temperaturi cuprinse între 20 şi 30° C şi o umiditate a aerului de 70-80 %, acarienii tind către înmulţirea în masă. In aceste condiţii, apariţia unei noi generaţii are loc în numai aproximativ 10 zile. În perioadele de ariditate acarienii din praf pot rezista, intrând în stadii specifice, în care devin imobili şi nu se hrănesc. Acarienii din praf se hrănesc cu scamele de piele moartă ale animalelor şi oamenilor (Dermatophagoides = care se hrăneşte cu piele). În medie un om pierde zilnic circa 1, 5 g de piele moarta, bucăţile de piele rămânând prinse în special în textilele de pe paturi. De aceea, acarienii găsesc aici condiţii optime pentru hrănire. Bucăţile de piele pot fi digerate de acarieni, abia după ce au fost macerate anterior de ciuperca de mucegai Aspergillus repens. Acarienii din praf au ca duşmani naturali acarienii Cheyletus sp. şi scorpionul de cărţi (Cheliefer cancroides).
Răspândire: Acarienii din praf sunt răspândiţi în toată lumea şi pot fi găsiţi până la altitudinea de 1300 m. Pot fi găsiţi în tapiţeria patului, cuverturi, saltele, mobile tapiţate şi alte materiale textile, unde, după cum s-a menţionat anterior, se hrănesc cu bucăţile de piele moartă ale animalelor şi oamenilor. Pe glob exista circa 150 de specii de acarieni de praf. Cei mai des întâlnită este specia Dermatophagoides pteronyssinus, urmată de specia Dermafophagoides farinae Cu un număr mai mie de indivizi apar şi speciile Euroglyphus maynei şi Glycyphagus domesticus în casele oamenilor.
Dăunător: tipic dăunător pentru igienă. Acarienii nu produc pagube materialelor sau alimentelor. Ei răspândesc, datorită mobilităţii lor, ciuperca de mucegai Aspergillus repens. Pe lângă acestea, un acarian elimină pe parcursul vieţii de aproximativ 200 de ori greutatea sa în particule de excremente (fecale). Pentru fiecare gram de praf există mii de acarieni şi compuşi din particulele de excremente ale acestora. Particulele de excremente şi proteinele corpului acarienilor pot provoca oamenilor sensibili reacţii alergice (alergii la praf). Simptomele alergiei la praf sunt iritaţii ale pielii, acces de strănutat, rinită alergică (nas înfundat), lăcrimarea şi înroşirea ochilor, tulburări de respiraţie şi astm bronşic. Unele reacţii alergice, cum ar fi simptomele astmatice, pot fi extrem de grave, punând în pericol chiar viaţa persoanei în cauză. De aceea oamenii sensibili la alergenii acarienilor de praf trebuie neapărat să urmeze un tratament medical adecvat, în decursul căruia să fie desensibilizaţi (hiposensibilizare) şi să primească antihistaminice.
Prevenire: în primul rând trebuie avută grijă ca, în case, umiditatea aerului să fie menţinută sub un anumit nivel. De aceea este necesară aerisirea zilnica a camerelor, lăsând uşile şi ferestrele deschise. Mai ales paturile şi saltelele trebuie scuturate şi aerisite, pentru a înlătura umezeala, care favorizează şi apariţia ciupercilor. Pernele şi plăpumile trebuie cât mai des spălate. Pe lângă acestea aşternuturile de pat ar trebui schimbate şi curăţate mai des, înlăturând astfel resursele de hrană ale acarienilor. Dacă se aspiră şi se curăţă casa în mod regulat, particulele de excremente şi produsele năpârlirii pot fi reduse. Persoanele, care sunt alergice la acarieni, ar trebui să înlăture preventiv toate materialele textile, ce ar putea servi drept habitat al acarienilor. Ei ar trebui să renunţe şi la lucrurile pe care se depune uşor praful şi care se curăţă greu, precum jucăriile de pluş. Pentru oamenii alergici există de asemenea aşternuturi speciale, ce nu permit înmulţirea acarienilor.
Combatere: se aplică aceleaşi măsuri ca cele descrise în paragraful precedent, care se referea la măsurile preventive. Combaterea pe căi chimice a invaziei de acarieni se face cu ajutorul acaricidelor. Folosirea acestora trebuie repetată odată la trei luni, pentru a obţine rezultate durabile. Combaterea în paralel a ciupercii de mucegai Aspergillus repens, de care au nevoie acarienii pentru predigerarea hranei, este posibilă prin intermediul fungicidelor.
sursa:http://www.daunatori.info
