Boli determinate de înţepăturile de insecte

Înţepăturile de insecte sunt potenţial dăunătoare pentru organism, prin injectarea unor substanţe veninoase, iritante sau prin dezvoltarea unor infecţii ca urmare a deschiderii accesului bacteriilor/microbilor/viruşilor către organism, prin intermediul înţepăturii.

Dintre bolile cauzate de înţepăturile de insecte amintim:Impetigo, Boala Lyme,  Urticaria şi edemul alergic.

 Impetigo

Anumite infectii sunt dezvoltate mai usor de copii decat de adulti. De acest lucru se face responsabil sistemul imunitar, care la cei mici nu este atat de puternic, precum si faptul ca este destul de greu sa controlam constant comportamentul de respectare a igienei al micutilor. Impetigo este una dintre aceste afectiuni dermatologice contagioase, care afecteaza cu precadere copiii.

Impetigo este o infectie bacteriana contagioasa, este o infectie bacteriana a pielii, care se manifesta prin aparitia unor vezicule rosii la suprafata tegumentului. Aceste vezicule pot sa apara in orice parte a corpului, dar cel mai frecvent se situeaza in jurul gurii si nasului. Ele se pot sparge, pot secreta lichid si pot dezvolta o crusta galben-maronie. Impetigo este una dintre cele mai obisnuite infectii la copii. Nu este exclus ca ea sa isi faca aparitia si la persoanele adulte, insa aceste cazuri sunt mai rar intalnite.

Impetigo este o afectiune contagioasa si poate fi raspandita prin contact personal, prin folosirea acelorasi prosoape, lenjerii, haine, jucarii sau a altor obiecte. Veziculele pot fi raspandite in alte parti ale corpului prin grataj (scarpinare).

Ce declanseaza boala?
Exista doua tipuri de bacterii care se fac responsabile pentru instalarea acestei afectiuni: streptococul sau stafilococul. De cele mai multe ori, aceste bacterii patrund in organism prin zonele in care pielea este lezata din cauza altor afectiuni cum ar fi eczema, leziunile determinate de plante otravitoare, intepaturi de insecte, varicela, arsuri sau taieturi. Copiii pot dezvolta impetigo dupa gripa sau alergii care irita pielea de la baza nasului. Exista insa cazuri in care este afectata si pielea sanatoasa.

-Se evita contactul cu persoanele cu impetigo pana cand infectia s-a vindecat.
-Evitarea folosirii acelorasi prosoape, perne, lenjerie, haine, jucarii sau a altor obiecte cu persoana infectata. In cazul in care este posibil, este recomandat ca aceste obiecte sa fie spalate in apa fiarta inainte de a fi folosite.
-Gratajul (scarpinatul) leziunilor la bolnavul cu impetigo inlesneste raspandirea infectiei in alte regiuni ale corpului si, de asemenea, la alte persoane. Gratajul poate fi prevenit prin acoperirea zonelor infectate.
-Mentinerea unei igiene corespunzatoare a mainilor impiedica raspandirea infectiei.
-In cazul in care este prezenta o taietura sau o intepatura de insecta, va fi tratat local cu unguent pe baza de antibiotic, pentru a preveni aparitia bolii. 

Sa recunoastem simptomele
  Impetigo poate fi prezent cand exista urmatoarele leziuni:
vezicule pe piele, in special in jurul nasului si gurii: initial leziunile apar ca niste pete mici, rosii, apoi apar veziculele care eventual se pot sparge; aceste leziuni nu sunt dureroase, dar pot fi pruriginoase;
  Veziculele secreta lichid sau au cruste;
  Veziculele cresc atat in dimensiuni, cat si numeric: leziunile variaza in dimensiune de la marimea unui comedon (cos) pana la marimea unei monede.

Diagnosticulde impetigo poate fi pus doar de cadrele specializate in urma inspectiei pielii. Uneori medicul preleveaza o proba de la nivelul unei vezicule pentru examenul bacteriologic. In cazul in care pacientul prezinta si alte simptome, se vor efectua teste suplimetare din sange si urina. Impetigo este tratat cu antibiotice.

Boala Lyme

Aceasta boala este produsa de bacteria “Borrelia burgdolferi”. Ea se manifesta prin febra, insotita de inflamatii la nivelul pielii, dar si de afectarea articulara sau cardiaca.
Boala Lyme este o boala rara, dar se intalneste sporadic peste tot in lume. Ea poarta numele orasului din Connecticut (Statele Unite) unde a fost descoperita. De fapt semnele acestei boli erau cunoscute de mult timp in Europa, dar nu se cunoastea germenul responsabil.

Cauze

Bacteria responsabila de boala Lyme poate fi transmisa la om prin capuse care au fost contaminate dupa ce au intepat un animal salbatic (rozatoare de exemplu). Boala Lime apare sub forma unor mici epidemii sau sub forma unor cazuri izolate. Toate activitatile care presupun contactul cu capusele constituie un factor de risc pentru contaminare: munci agricole, camping etc.

Stadiile bolii

Boala Lyme evalueaza in trei stadii, fiecare caracterizat prin simptome proprii:
1. Primul stadiu se manifesta prin aparitia unei roseti caracteristice la nivelul pielii, numita “eritem migrator”. Aceasta roseate cutanata survine intr-un interval cuprins intre 3-30 de zile dupa intepatura de capusa. Ea apare la locul intepaturii. La locul rosetii, pielea e usor ridicata si apar senzatii de durere si caldura. Roseata se extinde concentric formand un inel in jurul punctului de plecare si dispare treptat in cca 3 saptamani. Eruptia cutanata poate fi insotita de febra si dureri articulare sau musculare asemanatoare manifestarilor gripei. Ea dispare fara a lasa urme, chiar si in absenta tratamentului.
2. Stadiul al 2-lea survine dupa cateva saptamani sau dupa cateva luni si se caracterizeaza prin pusee de eritem, insotite de manifestari mai putin ingrijoratoare. Poate fi vorba de afectare cardiaca, sincope, dureri toracice, dureri articulare de cauza inflamatorie sau de semne neurologice. O durere foarte intensa apare in regiunea intepaturii. Acest stadiu dureaza de la cateva saptamani la mai multe luni. Ele nu se constata decat daca primul stadiu, adica eruptia cutanata, a trecut neobservat sau a fost neglijat si, in consecinta, a ramas netratat.
3. Stadiul al 3-lea e cel mai sever. El se intaleaza dupa mai multi ani de la intepatura capusei daca nu a fost initiat nici un tratament inainte. El debuteaza cu un eritem cronic care se esxtinde la brate si mai ales la gambe, ajungand dupa mai multe luni la o atrofie progresiva a pielii.

Aceasta forma e bine cunoscuta in estul Frantei sub numele de Boala Pick-Herxheimer. Eruptia este insotita de manifestari diferite, cum ar fi o tumora benigna, la nivelul pielii (pseudolimfom), dar mai ales afectarea articulatiilor (reumatism cronic), a inimii si a sistemului nervos, care determina de fapt gravitatea bolii.

Diagnosticul si tratamentul

Izolarea bacteriei din prelevari de la nivelul leziunilor cutanate e foarte dificil de realizat. Deci e preferabil luarea unor masuri de precautie. Astfel, in timpul stadiului initial, daca sesizam o eruptie sugestiva pentru intepatura capusei, imediat trebuie initiat un tratament antibiotic, singurul capabil sa impiedice intreaga evolutie ulterioara a bolii.
In stadiul al 2-lea, evidentierea bacteriei ramane inca dificila. Diagnosticul poate fi stabilit printr-un test seriologic (proba de sange) care depisteaza anticorpii bacteriei “Borrelia”.
Diagnosticul e stabilit in acelasi fel si in stadiul al 3-lea de boala. Tratamentul se bazeaza pe administrarea de antibiotice care au ca efect disparitia simptomelor si prevenirea aparitiei complicatiilor tardive. Daca boala nu e tratata si evolueaza pana la stadiul al 3-lea, ea poate lasa sechele variate, in special neurologice (paralizii faciale sau ale membrelor) sau cutanate (atrofii cu ulcere).

Urticaria este o eruptie de papule (basici pline cu aer sau cu o secretie apoasa) sau o eruptie de placi in relief, insotita de prurit (mincarime).

Edemul alergic este o umflatura care apare, de obicei, brusc si dispare la fel de brusc. Edemul poate sa apara si sa dispara in citeva ore sau zile.
Ambele leziuni, urticaria si edemul sunt reversibile si se formeaza prin extravazarea serului din vasele subepidermice (la urticarie) sau din cele ale tesutului celular subcutanat (la edem) sub actiunea histaminei. La rindul ei, histamina sau alt mediator chimic se elibereaza ca efect al reactiei dintre un alergen si anticorpii specifici persoanei respective. O persoana poate fi alergica la diferiti alergeni. Exista persoane alergice la lapte, frisca, branzeturi, alte persoane la praful de casa, fulgi, igrasie, mucegaiuri, polen, precum si la unele medicamente, cum ar fi penicilina, ampicilina, altele. Urticaria si edemul alergic sunt deci niste manifestari alergice cu frecventa destul de mare in populatie. Ambele au un mecanism de producere aproape identic si sunt generate de factori cauzali asemanatori. Este bine cunoscut faptul ca aceste manifestari pot apare la acelasi pacient simultan sau alternativ.

Cauze:
Cauzele sunt diverse si de multe ori ramin necunoscute. Dintre cauzele cunoscute, originea alergica nu este chiar asa de frecventa. Alergenii care declanseaza cel mai frecvent aceste manifestari sunt : alimentele, medicamentele, aeroalergenii, intepaturile de insecte (albine). Se intilnesc cazuri in care urticaria apare in cadrul bolii serului, dupa transfuzii de sange, precum si in unele alergii la rece (de exemplu dupa un dus rece).

Simptome:

Urticaria
Durata eruptiei este de minute sau maximum 2-3 zile, in asa zisa forma de urticarie acuta. In forma cronica, se constata numeroase reveniri ale acestei eruptii, precum si persistenta ei. In aceste cazuri, de evolutie cronica, eruptia poate persista si peste 2 luni. In general, leziunile de urticarie sunt localizate in anumite regiuni, dar cateodata se extind pe toata suprafata pielii. Este demn de remarcat faptul ca pielea cu urticarie seamana cu o piele urzicata. De cele mai multe ori, mancarimea apare inaintea leziunii urticariene. In multe cazuri, urticaria poate cuprinde si mucoasele.

Edemul alergic
Localizarile preferentiale ale edemului alergic sunt la buze si pleoape. Se cunosc si alte localizari : la limba, faringe, laringe, plaman, stomac, intestin. Acest tip de edem este de obicei limitat, are culoarea alba si de cele mai multe ori nu este insotit de mancarime. Aspectul este asimetric iar marimea variabila ca intindere. Daca este localizat visceral, se insoteste si de simptomatologia specifica organului pe care il afecteaza.

 

Diagnostic: Stabilirea diagnosticului si elucidarea cauzei nu sunt atat de simple si ridica deseori probleme dificile.

Tratament
Tratamentul urticariei si edemului alergic se adreseaza in primul rind factorului alergic cauzal. Identificarea acestuia se face prin teste cutanate. Pozitivarea testelor la substantele respective ajuta la diagnosticarea corecta. Deseori, de exemplu, testele cutanate alimentare mai mult incurca decit ajuta medicul, deoarece ele ramin negative chiar in cazuri in care un aliment incriminat este verificat ca agent cauzal.
Identificarea agentului cauzal obliga persoana bolnava sa evite contactul cu alergenul responsabil. De exemplu, daca la o persoana cu urticarie, edem, la testarea cutanata la un aliment rezultatele sunt pozitive, solutia cazului consta in dieta prelungita fara acel aliment si incercarea de hiposensibilizari specifice aplicate cu profesionalism si rabdare. De asemenea, daca rezultatele sunt pozitive la mucegaiuri din igrasia casei, se recomanda, desigur, sa se locuiasca un timp intr-o casa fara igrasie. In tot acest timp trebuie consultat medicul, care va urmari sa nu apara din nou alte simptome, eventual pentru un alt factor determinant. Daca fenomenele alergice apar la utilizarea medicamentelor, se recomanda stoparea tratamentului cu ele si inlocuirea cu alte medicamente tolerate. La fel se procedeaza si cu alergenii din aer direct responsabili de simptome, care trebuie evitati, indepartati complet. Pina la diagnosticarea corecta, elucidarea completa a cazului, simptomele, manifestarile cutanate se pot ameliora cu ajutorul unor medicamente antihistaminice.

sursa: http://www.proapicultura.ro