Coropisnita
Coropişniţa ( Gryllotalpa gryllotalpa )
Aspect: 40-60 mm lungime; corpul este de culoare maro închis; constituţia corpului se aseamănă mai mult cu cea a unui rac decât cu cea a unei insecte, din cauza platoşei gâtului, care este lungă şi robustă; capul, privit de sus, are un aspect triunghiular; pe el sunt inserate două antene relativ scurte, filiforme, compuse din mai multe segmente; picioarele anterioare sunt astfel modificate, pentru a servi la săpături (ca nişte lopeţi); picioarele posterioare nu sunt ca cele de la alte specii de greieri, adică nu sunt special concepute pentru salturi; aripile anterioare sunt scurte şi coriacee; aripile posterioare sunt maronii şi parţial transparente; ele acoperă partea posterioară a corpului; cu ajutorul lor, coropişniţele pot parcurge în zbor distanţe scurte; pe partea posterioară a corpului se află doi cerci lungi; larvele se aseamănă imago-ului (insecta adultă), din cauză că trec printr-o evoluţie hemimetabolă.
Biologie: Această insectă s-a adaptat foarte bine, în cursul evoluţiei sale ca specie, la o viaţă subterană. Cu ajutorul picioarelor anterioare puternice, asemănătoare unor Iopeţi, Coropişniţa sapă numeroase coridoare, aflate imediat sub suprafaţa solului. Ea se hrăneşte cu material vegetal, rădăcini, insecte târâtoare mai mici şi viermi (râme). Numai în perioada de împerechere, coropişniţa iese la suprafaţă, unde îşi caută un partener, cu care să se reproducă. După reproducere, în mai/iunie femelele sapă în pământ un culoar, iar la capătul lui, la aproximativ 10-30 cm adâncime a solului, îl lărgesc sub forma unei concavităţi de dimensiunile unui pumn, iar pereţii acesteia îi consolidează cu o secreţie. In această gaură femela depune aproximativ 200-600 ouă gălbui, de circa 2-3 mm fiecare. După o perioadă de evoluţie embrionară de 2-3 săptămâni, eclozează larvele, care iniţial au culoarea albă, dar care devin în scurt timp maro. Acestea nu au încă aripi în acest stadiu de evoluţie. Femela mamă îngrijeşte în acest timp ouăle, iar mai târziu şi larvele. Acestea se hrănesc cu rădăcini subţiri şi cu particule de humus. După 1-2 năpârliri larvele părăsesc cuibul şi sapă singure noi coridoare subterane. în octombrie ele se îngroapă la 30-100 cm adâncime în pământ, unde hibernează. In general ele năpârlesc de mai multe ori, până devin adulte.
Răspândire: speciile din familia Gryllotalpidae (coropişniţe) sunt răspândite în aproape toată lumea. Coropişniţa europeană apare în Europa, Africa de nord şi vestul Asiei. În grădini ea atacă căpşunile, viţele de vie şi numeroase soiuri de legume.
Dăunător: Larvele se hrănesc cu rădăcini tinere şi moi, fapt care slăbeşte plantele şi care în cazuri extreme duce la moartea acestora. Din cauza coropişniţelor adulte care sapă imediat sub suprafaţa solului, pământul plantelor este perturbat în aşa măsură, încât acestea nu mai au suficient loc pentru a se susţine şi drept urmare se ofilesc şi mor.
Prevenire: să se atragă prădătorii naturali ai coropişniţelor, precum ciorile, bufniţele, mierlele, graurii, chiţcanii, cârtiţele şi pisicile.
Combatere: combaterea se poate realiza numai în serele, grădinile de plante sau de copaci care au scop comercial, deoarece specia de coropişniţe este pe cale de dispariţie şi de aceea este protejată de lege.
sursa:http://www.daunatori.info
