Gandacul capucin sau cariul cerealelor
Aspect: 3-4 mm lungime, culoare roşu-maro până la maro închis; corpul cilindric; platoşa gâtului este dispusă pe partea anterioară a corpului, este acoperită de structuri zimţate şi trasă peste cap precum o glugă; după platoşa gâtului, corpul se îngustează foarte mult; aripile (elitrele) acoperă întreaga parte posterioară şi prezintă linii punctate şi dese, şi nişte peri rari; antenele, compuse din mai multe părţi, se termină în formă de măciucă mare, împărţită în trei segmente şi care este mai lungă decât restul antenei; larva este foarte mobilă, alungită, are trei perechi de picioare pentru deplasare şi o pereche de picioare ajutătoare, pentru împingere, aflată pe ultimul segment al părţii posterioare a corpului; capsula capului este de culoare maro deschis; din al doilea stadiu larvar, corpul larvelor se îngustează şi devine mai puţin mobil.
Biologie: Femela depune până la 500 de ouă în seminţe de cereale. Larvele ieşite din ou sapă găuri în seminţe. Durata evoluţiei depinde de condiţiile de mediu (temperatură, resurse de hrană) şi poate fi de la 4 săptămâni până la 6 luni. Larvele pot ierna, dacă temperatura este mai mare de 10° C. Transformarea în pupă are loc în interiorul seminţelor de cereale. Cu puţin timp înainte de transformare, larva ajunge Ia o lungime de aproximativ 5 mm.
Răspândire: Originari din Asia de sud — est, gândacii capucini sunt astăzi răspândiţi în toată lumea, datorită circulaţiei internaţionale a mărfurilor. Pot fi găsiţi în produse cerealiere, produse de brutărie şi făinoase, orez, mei, păstăi ale leguminoaselor, pesmeţi, precum şi în seminţe de dovleac, floarea soarelui, şi sâmburi de caise.
Dăunător: Tipic dăunător al proviziilor şi materialelor. Gândacii produc pagube în primul rând prin distrugerea ambalajelor confecţionate din materiale precum folie de plastic, folie de metal, carton şi chiar material plastic mai gros. Din cauza aceasta ei fac parte din familia cariilor. Deşi şi gândacii adulţi provoacă pagube proviziilor de alimente, cele mai importante daune survin datorită larvelor. Invazia poate fi recunoscută după prezenţa prafului de făină alb şi fin ce curge înafară şi după un miros asemănător celui de miere. Proviziile infestate sunt contaminate cu excremente, produse ale năpârlirii şi lamură de făină.
Prevenire: Cămările şi dulapurile să fie controlate regulat în vederea găsirii semnelor unei invazii. Alimentele să fie păstrate în recipiente bine închise.
Combatere: în silozuri şi hale de depozitare se recomandă dezinfectarea locului cu substanţe insecticide gazoase precum dioxid de carbon, azot, hidrogen fosforat, difluorură de sulfuril. Alimentele infestate trebuie aruncate. Cele aparent necontaminate să fie congelate la -18° C cel puţin o zi, pentru a se asigura că toate stadiile de evoluţie ale cariului au fost eliminate. Mijloace directe de combatere sunt şi insecticidele de contact (substanţa activă: piretru). Trebuie evitată sub orice formă o contaminare a alimentelor cu aceste substanţe. Combaterea pe cale biologică a invaziei se face cu ajutorul viespei Lariophagus distinguendus. Viespile găsesc larvele şi le înţeapă, provocând paralizia. Apoi viespea depune un ou lângă larva paralizată, din care va ecloza după 2-3 zile larva de viespe. Aceasta se va hrăni cu larva paralizată a cariului.
sursa:http://www.daunatori.info
