Gandacul tutunului
Aspect: 2-4 mm lungime; culoare roşie — maronie până la galben — maronie; corpul oval; capul este situat sub platoşa gâtului, care îl acoperă ca o glugă; aripile (elitrele) acoperă partea posterioară a corpului în întregime şi prezintă puncte dispuse neregulat; întregul corp este acoperit de peri mici şi gri; antenele compuse din mai multe părţi sunt serate spre interior; larvele ajung până la 5 mm lungime, sunt albe spre gălbui şi acoperite de peri maro; se curbează gradat spre mijloc.
iologie: Femela depune până la 100 de ouă individual sau grupate, într-un substrat de clocire potrivit. Larvele eclozate pătrund în interiorul stratului de hrană şi îşi fac culoare de hrănire. Larvele se transformă în pupe în interiorul stratului de hrană şi se adăpostesc într-o celulă, al cărei perete este format din particule de hrană şi de excremente lipite laolaltă. Durata evoluţiei depinde în mare măsură de temperatură şi de resursele de hrană. La 25 ° C evoluţia de la stadiul de ou la cel de gândac tânăr durează două luni, iar în condiţii mai puţin favorabile ea se poate dubla ca durată. Din cauza ciclului evolutiv relativ scurt pot apărea 3-5 generaţii pe an în încăperi încălzite. Gândacii pot zbura foarte bine.
Răspândire: Gândacul tutunului este răspândit în toată lumea. Poate fi găsit în case, apartamente, farmacii, drogherii şi depozite, unde se hrăneşte cu tutun, produse de tutun, plante medicinale, mirodenii, orez, pâine uscată, concentrate pentru supă, smochine, curmale, fructe uscate, cacao, produse din carne şi lapte, arahide şi brânză.
Dăunător: Tipic dăunător de provizii. Alimentele infestate sunt roase, găurite şi contaminate prin excremente şi produse ale năpârlirii. Gândacii pot distruge şi materialele ambalajelor.
Prevenire: Cămările şi dulapurile de alimente să fie controlate în vederea observării urmelor unei invazii. Alimentele să fie păstrate la rece, în vase etanşe şi în locuri uscate. Camerele şi dulapurile să fie în mod regulat aerisite, pentru a scădea temperatura şi umiditatea aerului. Drept măsuri se pot instala capcane cu feromoni sau cu lumină UV.
Combatere: Proviziile atacate pot fi dezinfectate cu ajutorul substanţelor gazoase insecticide precum azotul sau hidrogenul fosforat, însă în case alimentele infestate trebuie aruncate cât mai repede. Cele aparent necontaminate trebuie congelate la -18° C timp de trei zile sau ţinute o oră la cuptor la 60° C. Peste crăpăturile şi spaţiile dintre dale sau de sub lespezile din podea se poate presăra pământ de diatomee sau praf de borax. Invazia poate fi combătută şi prin metode directe cu ajutorul insecticidelor de contact (substanţa activă: piretru). Trebuie neapărat evitată contaminarea cu insecticid a alimentelor. Combaterea pe cale biologică cu ajutorul viespii Lariophagus distinguendus s-a dovedit a fi eficientă.
sursa:http://www.daunatori.info
