Gargarita graului
Aspect: 5, 1 mm lungime; culoare maro spre negru; corpul se prelungeşte în partea din faţă cu o protuberantă asemănătoare unei trompe; la capătul acestei trompe se află aparatul bucal cu maxilele; antenele sunt îndoite şi încep la baza trompei; insectele aparţin, din cauza corpului prelungit cu o trompă, familiei gărgăriţelor (Curculionidae); capul şi platoşa gâtului sunt acoperite de puncte aflate în rizurile de pe învelişul corpului; aripile acoperă întreaga parte posterioară a corpului şi sunt unite între ele; ele sunt străbătute de linii lungi, punctate; gărgăriţele grâului nu pot zbura; larvele ajung la aproximativ 2, 3 mm lungime şi au culoarea albă; capsula capului este maro; ele nu au picioare şi au o constituţie fusiformă, curbată la mijloc; suprafaţa corpului larvelor pare ridată.
Biologie: Femela roade o gaură în coaja unei seminţe de cereale, în vederea depunerii ouălor. In această gaură ea depune un ou, iar apoi o închide la loc, astupând-o cu secreţii. Fiecare femelă depune între 200 şi 300 de ouă. Evoluţia de la stadiul de ou la cel de pupă are loc în întregime în sămânţa de grâu, care va fi mâncată în totalitate. La o temperatură de 27 ° C, evoluţia de la stadiul de ou la cel de adult durează între 29 şi 34 de zile. Umiditatea grâului trebuie să fie de cel puţin 9 %, altfel nu mai poate avea loc reproducerea. În încăperi încălzite, pot lua naştere 3-4 generaţii pe an. Speranţa de viaţă a gărgăriţelor grâului este de aproximativ 2 ani.
Răspândire: Au apărut în Europa în perioada dinainte de Hristos, fiind aduse din Mesopotamia. Astăzi gărgăriţa grâului este un dăunător al recoltelor răspândit în toată Europa. Specia poate fi găsită în depozite, în grăunţele de secară, grâu, ovăz, orz, orez, ghinde, hrişcă, făinoase, tărâţe şi uruială.
Dăunător: Tipic dăunător de provizii. Gărgăriţele şi larvele lor produc pagube produselor depozitate, hrănindu-se cu ele. Larvele golesc grăunţele dinăuntru spre înafară, spre deosebire de gărgăriţele adulte care atacă grăunţele din exterior. Alimentele infestate sunt contaminate cu produse ale năpârlirii şi excremente, şi trebuie înlăturate. Este posibilă o invazie secundară prin ciuperca de mucegai şi acarienii de fructe.
Prevenire: cămările şi dulapurile cu provizii precum şi depozitele trebuie verificate în vederea unei posibile invazii. Alimentele, care aparent nu au fost contaminate, trebuie preventiv congelate mai multe zile la temperatura de -18° C sau încălzite pentru o jumătate de oră la 60° C. Alimentele să fie păstrate în recipiente bine închise.
Combatere: Alimentele infestate să fie îndepărtate şi încăperile de depozitare să fie curăţate. Crăpăturile şi găurile să fie bine aspirate, iar după curăţarea lor se recomandă uscarea cu feonul cu aer cald. Este posibilă combaterea directă a invaziei cu ajutorul insecticidelor de contact. Cotloanele inaccesibile ar trebui acoperite cu borax sau pământ de diatomee.
sursa:http://www.daunatori.info
