Musca sau viermele ciresilor

Musca cireşelor se numără printre speciile familiei Tephrididae şi reprezintă cel mai important dăunător în ceea ce priveşte cultivarea cireşilor.

Aspect: 4-5 mm lungime; corpul este de culoare neagră, având o platoşă pe spate, care este galbenă şi trapezoidală; în zona dorsală a toracelui este inserată o pereche de aripi bine definite, care sunt transparente şi care prezintă mai multe dungi groase şi negre; aripile posterioare au rol numai în echilibrarea zborului, deoarece s-au modificat de-a lungul timpului; pe cap sunt poziţionaţi ochii compuşi (ochi cu faţete), care sunt verzi; larvele (viermi) au aproximativ 6 mm lungime şi au o culoare albicioasă.

Biologie: Perioada în care începe zborul frenetic al muştelor de cireşe, depinde strict de temperatură, iar această perioadă se situează undeva între mijlocul lunii mai şi luna iulie. În acest interval muştele stau mai mult în coroana copacilor. Tot în funcţie de condiţiile atmosferice muştele îşi depun ouăle la sfârşitul lunii mai şi în luna iunie, pe cireşte în curs de coacere, care pot fi de la verzi până la galbene. După un ciclu de evoluţie embrionară de 6 zile, viermii (larvele) eclozează şi se deplasează de pe coada cireşelor înăuntrul lor, unde se hrănesc cu pulpa fructelor, care le ajută să crească rapid. Perioada de evoluţie a larvelor este de aproximativ 3 săptămâni, după care ele se mută pe sol, coborând pe nişte fire de pânză de păianjen sau căzând odată cu cireaşa aflată deja în putrefacţie. în pământ, la o adâncime de circa 3 cm ele se transformă în pupă, acoperindu-se cu un înveliş galben, asemănător unui butoiaş, lung de aproximativ 4 mm. Pupa astfel formată iernează, iar muştele adulte vor ecloza în luna mai a anului următor.

Răspândire: Această specie de muşte poate fi întâlnită pe diferite soiuri de cireş şi vişin provenind de la diferiţi pomi fructiferi, precum mălinul alb (Prunus padus), cireşul (Prunus avium), diferite specii de caprifoi (Lonicera sp.) şi de ienupăr (Symphoricarpos sp.).

Dăunător: Din cauza larvelor (viermi) care se hrănesc cu pulpa cireşelor, acestea devin maronii, moi şi încep să intre în putrefacţie. Sâmburii fructelor afectate pot fi scoşi sau împinşi cu uşurinţă în afară, deoarece pulpa fructului este deteriorată în jurul lor. In cazul unei invazii masive, în special în perioadele mai calde, poate fi afectată întreaga cultură de cireşe.

Prevenire: Să fie atraşi prădătorii naturali ai muştelor, precum viespile parazite din familia Ichneumonidelor, gândacii răpitori din specia Calosoma sycofanter Carabidae şi alte specii răpitoare de gândaci, păianjenii şi păsările. Să se selecteze soiurile de cireşi, ce înfloresc timpuriu, deoarece aceştia produc deja fructe în perioada în care temperaturile sunt încă prea scăzute pentru apariţia muştelor. Cireşele afectate, cu consistenţă moale, trebuie adunate din pom sau culese de pe sol, iar apoi aruncate. Gardurile de protecţie ale pomilor trebuie acoperite cu mulci la începutul anului, împiedicând astfel eclozarea muştelor. La 3-5 săptămâni de la apariţia cireşelor, cireşele în curs de coacere pot fi stropite cu ceai de absint, care îndepărtează muştele cireşelor.

Combatere: Cu puţin timp înainte de a începe perioada de zbor a muştelor, adică cândva la începutul lunii mai, trebuie agăţate în pomii de cireş plăci galbene înmuiate în substanţe adezive (capcane speciale pentru muştele cireşelor). Muştele sunt atrase de culoarea galbenă a plăcilor şi rămân prinse în lipiciul de pe acestea. Pentru a evita situaţia în care multe alte organisme nevizate sunt prinse de asemenea în capcanele adezive, plăcile trebuie îndepărtate imediat după terminarea perioadei de zbor a muştelor.

sursa:http://www.daunatori.info