Cotarii sau omizile defoliatoare din familia Geometridae

In familia cotarilor se încadrează specii din ordinul fluturilor (Lepidoptera), ce aparţin familiei Geometridae. Specii importante în grădină sunt molia verde a stejarului (omida păroasă a stejarului, cotarul verde Operophtera brumata) şi cotarul brun al pomilor (Erannis defoliaria).

Aspect:

Cotarul verde al stejarului: masculii au aripi, a căror anvergură este de 22-28 mm; aripile sunt de culoare gri — maroniu şi prezintă nişte linii închise la culoare, ca nişte valuri; femelele sunt de culoare maro închis, având pe corp nişte puncte galben — maronii; femelele nu au decât nişte aripi scurte, nişte reminiscenţe primitive, şi nu pot zbura; larvele (omizile) lungi de 2,5 cm sunt de culoare verde deschis şi prezintă pe spate o dungă de un verde închis, iar pe părţile laterale ale corpului au nişte dungi galbene.

Cotarul brun al pomilor: masculii au aripi, a căror anvergură este de 35-38 mm; aripile sunt de un galben pal şi prezintă un model roşu — maroniu; femelele au nişte pete negre şi galbene şi au o lungime de aproximativ 7 mm; aripile lor sunt rudimentare (rămăşiţe primitive) şi de aceea ele nu pot zbura;omizile sunt de culoare roşu — maroniu şi au nişte pete deschise la culoare; pe partea abdominală ele sunt galbene, asemănător culorii sulfului.

Biologie: Perioada de zbor a fluturilor (moliilor) are loc în lunile octombrie până în decembrie/ ianuarie. Femelele, care nu sunt capabile de zbor, se caţără sus pe trunchiurile copacilor, de unde atrag masculii cu feromoni, pentru ca apoi să se reproducă cu aceştia. După copulaţie, femelele depun 100-300 de ouă ovale în crestăturile scoarţei. Omizile, ce eclozează la începutul anului, se deplasează în mişcări tipice de târâre şi unduire, şi se hrănesc cu frunze verzi, muguri şi fructe mici. Dacă ele sunt perturbate în timp ce se hrănesc, se acoperă într-o pânză subţire, pe care o ţes rapid. Din luna iunie omizile coboară pe fire de pânză până ajung pe sol şi pe pământ se transformă în pupe. In toamnă eclozează fluturii.

Răspândire: Trăiesc în Europa de Nord şi centrală, precum şi în Asia. Cotarii pot fi găsiţi pe pomi fructiferi, ce înfloresc devreme, precum meri, cireşi şi peri, dar şi pe foioase, cum sunt stejarul, fagul, teiul, ulmul, mesteacănul, gherghinul, carpenul şi alunul. Pe lângă acestea cotarii mai atacă şi coacăze şi agrişele.

Dăunător: Pe plantele atacate se pot observa cu ochiul liber omizile, care se târăsc şi se hrănesc cu frunze. Mugurii şi frunzele prezintă urme tipice de rosături. Fructele rămân cu nişte concavităţi late, de forma unor linguri.

Prevenire: să fie atraşi prădătorii naturali ai cotarilor, precum viespile parazite din familia Ichneumonidelor, gândacii răpitori din specia Calosoma sycofanter Carabidae şi alte specii răpitoare de gândaci, muştele din familia Tachinidae, păianjenii şi păsările (chiar şi găinile). Păsările pot fi atrase, construind nişte locuri unde îşi pot face cuib.

Combatere: Pentru a reduce numărul moliilor femele, trebuie ca de la sfârşitul lunii septembrie să se aplice bande de clei pentru protejarea pomilor, la trunchiul acestora, iar apoi acestea să fie arse. Găinile să fie lăsate să umble liber, mai ales în lunile mai şi iunie. Acestea se hrănesc cu omizile cotarilor şi reduc astfel considerabil populaţia lor.