Paduchii de frunze
Păduchii de frunze reprezintă o grupă de insecte ce cuprinde numeroase specii, este încadrată în grupa păduchilor de plante (Sternorrhyncha) şi se împarte în numeroase familii de păduchi de frunze.
Aspect: 1- maxim 7 mm lungime; culoarea corpului este verde, maronie, gălbuie, roşie sau neagră; pe cap sunt inserate maxilele aparatului bucal pentru supt şi înţepat; trompa de supt constă într-un şir de ţepi, folosiţi la înţepat, care se constituie de la mandibulele modificate şi din prima maxilă; antenele sunt relativ lungi şi se împart în maxim 6 segmente; toate speciile au atât exemplare înaripate cât şi exemplare neînaripate; aripile sunt fragile şi au puţine nervuri; stadiile larvare sunt foarte asemănătoare celui de adult, cu diferenţa că sunt mai mici (evoluţie heminetabolă).
Răspândire: Păduchii de frunze sunt răspândiţi în toată lumea. în Europa centrală si de est apar circa 350 din cele aproximativ 3000 de specii de păduchi ai frunzelor. Pot fi găsiţi pe câmpuri, în păduri, grădini sau în locuinţe, unde se stabilesc pe plantele gazdă.
Biologie: Păduchii de frunze prezintă în privinţa comportamentului de înmulţire o schimbare de generaţii (heterogenie). în condiţii favorabile ei se înmulţesc asexuat prin partenogeneză. Femela poate produce până la 5 clone ale sale pe zi. Prin această modalitate se pot înmulţi rapid, formând o populaţie numeroasă. în condiţii nefavorabile (resurse de hrană insuficiente) apar masculi şi femele înaripate, care se împerechează şi se înmulţesc pe cale sexuată. Insectele înaripate pot de asemenea să migreze în habitate noi. înmulţirea prin reproducere asexuată şi sexuată face din păduchii de frunze nişte insecte foarte eficiente. Evoluţia păduchilor durează 1-2 săptămâni. Insectele adulte au o speranţă de viaţă de câteva săptămâni. Unele specii de păduchi ai frunzelor stau in apropierea furnicilor care îi protejează de prădătorii naturali. Unele specii de furnici chiar transportă păduchii la sursele de hrană necesară păduchilor. Motivul acestui comportament al furnicilor constă în faptul că bucăţile de excremente, pe care le lasă păduchii, sunt bogate în carbohidraţi. Păduchii elimină excrementele, după ce au fost stimulaţi de vibraţiile produse de antenele furnicilor. Excrementele servesc drept hrană pentru furnici.
Dăunător: Păduchii extrag din plantele gazdă substanţele nutritive, prin sugere. In cazul unei invazii grave, plantele pot deveni foarte slăbite. În locurile înţepăturilor apar necroze tisulare şi ale ţesutului frunzelor. Frunzele se rulează spre interior. In plus păduchii de frunze transmit viruşi la plantele gazdă şi favorizează prin excrementele lor lipicioase şi apariţia ciupercilor.
Prevenire: trebuie atraşi prădătorii naturali precum gândacii vaca-domnului, muştele Chrysopa vulgaris, ploşniţele răpitoare, sirfidele din specia Syrphidae, viespile parazite din familia Ichneumonidelor şi urechelniţele. Deoarece păduchii de frunze atacă în special plante vulnerabile, trebuie luate toate măsurile, pentru a îmbunătăţi sănătatea plantelor. Trebuie puse mirodenii aromate potrivite, de exemplu cimbru pentru fasole, lavandă pentru trandafiri etc.
Combatere: Păduchii trebuie îndepărtaţi de pe plantele gazdă cu ajutorul unei cârpe sau cu un jet de apă puternic. Să se stropească plantele cu fierturi speciale din coji de ceapă, coji de cartofi, usturoi, urzică, calapăr şi absint. Se mai poate presăra pe plante praf de calcar de alge, această măsură afectează însă şi organismele folositoare. Părţile plantelor, care sunt acoperite în mare măsură de excrementele păduchilor sau de ciuperci, trebuie înlăturate neapărat. Combaterea pe cale chimică se poate face cu ajutorul insecticidelor pe bază de piretru.
sursa:http://www.daunatori.info
