Tripsii sau cantaridele
Aspect: au 1-3 mm lungime; corpul este îngust şi alungit şi are o culoare galben-maronie până la negru; pe cap se află maxilele aparatului bucal modificate, ce servesc la înţepat şi supt în scopul hrănirii cu plante; insectele adulte au 4 aripi franjurate pe margini (au cili); pe tarsele picioarelor au gheare rudimentare şi o vezică mare, de care se folosesc pentru a se hrăni pe verticală din sol. Această vezică este o caracteristică specifică ordinului; larvele sunt transparente şi au culoarea verde deschis.
Biologie: Tripşii trăiesc pe florile plantelor cu care se hrănesc. Reproducerea se realizează atât pe cale asexuată (partenogeneză) cât şi pe cale sexuată. Femelele îşi depun ouăle elipsoidale şi relativ mari cu ajutorul unui apendice special, cu care le fixează pe diferite plante. După o perioadă de evoluţie embrionară, care ţine de fiecare specie şi care durează 2-20 de zile, eclozează din ouăle nefecundate (partenogenerice) femele iar din cele fecundate ies masculii. Larvele stau în grupuri pe partea inferioară a plantei. După ultimul stadiu larvar ele se transformă în pupe, metamorfoza având loc în pământ, iar apoi se realizează trecerea la trips adult. La unele specii (Terebrantia, Tubulifera) mai sunt de parcurs unul respectiv două stadii de pupă. În acest caz primul stadiu este cel premergător celui de pupă.
Răspândire: tripşii sunt răspândiţi în toată lumea. Prin intermediul vântului aceste mici insecte se pot extinde pe distanţe de mai multe sute de kilometri până la câteva mii. în Evul Mediu ele s-au răspândit cu ajutorul comerţului de plante făcut de oameni. Ele se găsesc în grădini şi sere mai ales pe mazăre, praz, ceapă, castraveţi, conopidă, roşii şi gladiole. În locuinţe, aceste insecte atacă în special filodendroni, begonii, palmieri, dieffenbachia, monocotiledonate (Spatiphyllum), ficus, mreană, căprişor etc. Pe lângă acestea, tripşii mai pot fi găsiţi şi în câmpurile de cereale.
Dăunător: Plantele atacate au frunzele sau florile pătate fin cu alb până la gri — argintiu. Aceste puncte apar din cauză că în cavităţile celulelor plantei, care au fost golite de sevă, pătrunde aer. În continuare zonele golite se usucă, devin galben — maronii şi în final mor. Părţile florilor atacate se opresc din dezvoltare, iar mugurii nu mai înfloresc.
Prevenire: Trebuie atraşi prădătorii naturali ai tripşilor, precum ploşniţele de flori, acarienii răpitori, muştele Chrysopa vulgaris. Ceapa şi mazărea trebuie însămânţate timpuriu. Plantele de cameră trebuie udate regulat. încăperile trebuie aerisite bine.
Combatere: Plantele de cameră care au fost atacate, trebuie stropite în întregime cu apă, apoi acoperite cu o pungă transparentă, care să fie sigilată cu un elastic, şi planta trebuie lăsată în acest fel timp de câteva zile. Umiditatea ridicată a aerului stimulează dezvoltarea tripşilor. Folosirea produselor din alge sau mirodenii întăreşte capacitatea de apărare a plantelor. Unele specii de tripşii pot fi prinse cu ajutorul unor plăci albastre sau galbene, acoperite cu substanţe lipicioase. Deoarece aceste plăci doar diminuează invazia de tripşi, această metodă poate fi folosită doar în paralel cu alte măsuri de combatere. Pe cale biologică tripşii pot fi combătuţi cu ajutorul ploşniţelor de flori (Orius laevigatus şi Orius majusculus), al acarienilor răpitori şi al larvelor de Chrysoperla carnea. în acest caz, pentru ca această metodă sa fie eficientă, folosirea organismelor folositoare trebuie să se realizeze la intervale regulate. Pe cale chimică, tripşii pot fi combătuţi cu ajutorul insecticidelor pe bază de piretru, iar folosirea acestor insecticide trebuie să fie făcută de trei ori, la intervale de câte 7 zile.
sursa:http://www.daunatori.info
